Etichetă: Schoolit

Adolescenții folosesc deja inteligența artificială. Întrebarea este cât de bine înțeleg ceea ce se întâmplă în spatele unui răspuns generat de AI.

De aici a pornit AI Compas, proiect dezvoltat de Asociația pentru Învățare Interactivă și selectat pentru finanțare în cadrul Apelului 2 START ONG by Kaufland.

Pentru noi, vestea vine cu bucurie, dar mai ales cu responsabilitatea de a transforma o nevoie pe care am identificat-o într-o intervenție educațională care să fie cu adevărat utilă elevilor.

De ce AI Compas

Inteligența artificială a intrat deja în viața de zi cu zi a adolescenților.

Un model de limbaj de dimensiuni mari poate genera un răspuns foarte convingător fără ca acel răspuns să fie neapărat corect. Poate formula, sintetiza și explica, dar elevul are în continuare nevoie să știe să întrebe, să verifice, să compare.

Ne propunem să le oferim câteva repere de bază care să îi ajute să înțeleagă mai bine instrumentele pe care le folosesc.

De la utilizare la înțelegere

În cadrul proiectului vom lucra cu elevi și profesori pentru a vedea ce înțeleg adolescenții despre modul în care funcționează un LLM înainte de intervenția educațională și ce se schimbă după aceasta.

Vom folosi exemple concrete și prompturi punctuale prin care elevii să observe direct cum răspunde un model de limbaj în situații diferite. Ne interesează ca ei să învețe prin observație, să compare răspunsuri, să identifice limite, diferențe și situații în care un răspuns formulat convingător nu este neapărat și corect.

Scopul nostru este să testăm o metodă educațională simplă și accesibilă și, pe baza rezultatelor și a feedbackului primit de la elevi și profesori, să dezvoltăm o resursă educațională care să poată fi folosită gratuit și după încheierea proiectului.

KIT AI Compas + Ghidul profesorului - Săptămâna Altfel/Verde

Pentru noi, acesta este unul dintre cele mai importante rezultate pe care AI Compas le poate lăsa în urmă.

Mai mult decât un proiect despre tehnologie

Proiectul are ca scop sa dezvolte capacitatea unui adolescent de a înțelege mai bine tehnologia pe care o folosește. Despre curiozitate, gândire critică și despre acele repere pe care școala și adulții din jurul lui le pot oferi într-un moment în care tehnologia evoluează foarte repede.

Pentru că reperele pe care i le oferim astăzi unui copil îi pot influența alegerile de mâine.

Mulțumim START ONG, Kaufland România și Act for Tomorrow pentru oportunitatea de a transforma AI Compas dintr-o idee într-un proiect pe care îl vom construi, testa și evalua împreună cu cei pentru care a fost creat.

De aici începe AI Compas. 🧭

Sesiunile gratuite pentru Evaluarea Națională și Bacalaureat continuă săptămână de săptămână, pe baza înscrierilor online, cu elevi care aleg să revină și să lucreze constant.

În acest context, sâmbătă, 18 aprilie, au avut loc două sesiuni de limba și literatura română, pentru Evaluarea Națională și Bacalaureat, iar marți, 21 aprilie, o sesiune de matematică pentru Evaluarea Națională. În total, aproximativ 150 de elevi au participat.

Ceea ce vedem de la o săptămână la alta este o implicare tot mai mare. Elevii revin, sunt mai prezenți, pun întrebări, interacționează mai ușor și încep să se simtă confortabil în acest cadru. Relația cu profesorii se construiește natural, iar acest lucru se vede în modul în care participă.

Pornind de aici, am decis ca pentru Bacalaureat, la limba și literatura română, să organizăm sesiuni săptămânale până la examen. Este un pas firesc, venit din ceea ce observăm direct: există nevoie, există interes și există dorința de a lucra constant.

Le mulțumim doamnelor profesoare pentru implicare, pentru modul în care se conectează cu elevii și pentru valoarea pe care o aduc în fiecare sesiune. Dincolo de conținut, contează foarte mult felul în care reușesc să creeze un spațiu în care elevii prind curaj.

Pentru noi, acest parcurs vine și cu responsabilitate. Responsabilitatea de a continua consecvent, de a păstra calitatea și de a răspunde, cât mai bine, nevoilor reale ale elevilor.

Mergem mai departe, săptămână de săptămână.

Astăzi am primit câteva mesaje scurte de la un profesor de limbă română la o școală din cartierul CFR, Bacău, cu rată mare de abandon școlar.

Mi-a povestit că în ziua aceea veniseră la ore elevi care lipsiseră mult. Predispuși să abandoneze. Elevi despre care sistemul a decis, tacit, că sunt „cazuri dificile". Elevi pe care mulți i-au trecut deja la categoria „pierduți". Au venit. Asta a fost primul lucru extraordinar.

Profesoara i-a încurajat să vină la tablă. Să identifice verbele din propoziții, cu ajutorul aplicației Schoolit. Un exercițiu pe care mulți l-ar considera banal. Prea simplu ca să conteze. Prea elementar ca să merite atenție. Și tocmai asta e problema. Undeva în goana după complexitate, după gamificare sofisticată, după inteligență artificială care personalizează traseul de învățare, am uitat de copiii care nu știu încă să identifice un verb. Copiii care au goluri mari în cunoaștere, nu pentru că sunt mai puțin inteligenți, ci pentru că nimeni nu s-a oprit să pună cărămida de la bază.

Acești copii nu au nevoie de un algoritm. Au nevoie de cineva care să le spună: hai la tablă, tu poți.

Bucuria

Profesoara mi-a scris că le place. Două cuvinte. Atât.

Știți ce se ascunde uneori în două cuvinte. O mică surpriză față de ei înșiși. O fracțiune de secundă în care un copil descoperă că poate. Că nu e, poate, atât de pierdut pe cât i s-a lăsat să creadă.

Încrederea nu se construiește cu discursuri motivaționale. Se construiește cu momente mici, repetate, în care reușești ceva concret. Un verb identificat corect. Un răspuns bun. O aprobare sinceră din partea unui adult care chiar se uită la tine.

Despre instrumente simple

Nu există aplicația perfectă. Nu există rețeta care salvează toți copiii. Oricine vă spune altfel vinde ceva.

Există însă instrumente care, în mâinile unui profesor care știe de ce e acolo, pot plasa exact cărămida lipsă. Fără să judece de unde a pornit elevul. Fără să îl compare cu restul clasei. Cu un exercițiu simplu, la tablă, în față, cu toată clasa martoră la reușita lui.

Asta e greu de programat într-un algoritm. Și ușor de ratat.

Copiii despre care se spune că nu mai contează, că e prea târziu.

Există în România un număr mare de elevi care sunt, practic, invizibili în conversațiile despre educație. Nu sunt la olimpiade. Nu sunt în statisticile de succes. Sunt în statisticile de abandon. Se tot încearca programe, se stabilesc soluții, dar rezultatele nu se văd.

Despre ei se spune, uneori cu cinism și uneori cu resemnare, că sunt pierduți. Că nu mai e nimic de făcut. Că resursele sunt limitate și trebuie să te concentrezi pe cei care „merită".

Eu nu cred asta.

Cred că un copil din cartierul CFR care a lipsit mult și care a ales să vină la școală într-o zi oarecare face un act de curaj pe care mulți adulți nu l-ar repeta după câteva eșecuri. Și că acel curaj merită întâmpinat cu ceva. Cu un exercițiu la tablă. Cu o aprobare. Cu bucuria aceea simplă de a înțelege.

Asociația pentru Învățare Interactivă a început cu sesiuni gratuite online pentru elevii care se pregătesc de Evaluare Națională și Bacalaureat. Dar mesajele primite astăzi mi-au amintit de ce am pornit de fapt.

Nu pentru statistici frumoase. Nu pentru rapoarte de impact cu grafice. Pentru momentele în care un copil care stătea pe margine face un pas înainte și descoperă că poate.

Sunt momente pe care nu le vede nimeni. Pe care nu le bifează nicio aplicație. Pe care le știe doar profesorul care era acolo.

Mulțumesc, Ana Genoveva, că ai fost acolo. Și că mi-ai spus.

Dacă lucrezi cu elevi în situații vulnerabile și cauți instrumente sau parteneriate, scrie-ne la info@educatieinteractiva.ro